luni, 12 iulie 2010

Finala C.M.

Am zis si eu sa merg ca toata lumea in oras sa vad finala Campionatului Mondial, si un loc mai bun decat Lipscani nu aveam cum sa gasim in tot Bucurestiul. Asa ca am plecat cu 2 ore mai devreme sa gasim si noi unde sa stam, insa degeaba. Intr-un final am stat pe niste trepte uitandu-ne la un ecran imens ce se infatisa in fata noastra.

Dupa ce a inceput meciul, am crezut ca am iesit degeaba, pentru ca nu ma atragea deloc, insa mi-am dat seama ca este un fel de circ. Aveam un tataie langa mine, care spunea cu o convingere maxima ca el este din Zaragoza, mai erau un grup de olandezi, si printre acestia un chel care a avut un atac de panica cand tara sa a primit gol si in acel moment de cumpana i-a futut un pumn unuia de pe langa el.

Insa de-a lungul meciului am observat cateva persoane care m-au amuzat teribil. Era un tip care manca dintr-o shaorma la fel de obidita ca el, moment in care acesta statea pe o schela si privea si el mult asteptatul meci.

Un grup de prieteni veniti sa vada meciul, privesc cu ardoare la ecranul imens, insa o tipa din grupul lor priveste in stanga si in dreapta fiind mult prea plictisita de acest moment pe care toti ceilalti l-au asteptat cu sufletul la gura.

Meciul a fost unul mediocru, insa spectacolul pe care l-au oferit oamenii a fost unul minunat, poveste pe care o regasim in cunoscutul cliseu "Viata bate filmul!". Va salut si sper sa ne auzim in curand.

Niciun comentariu: